
Aur versus monede fiduciare: de ce băncile centrale au mai multă încredere în aur
07. 08. 2025Bc. Miroslava Sojková, Social Media Director
Într-o lume în care oferta de bani crește fără suport real și monedele fiduciare își pierd din valoare, aurul oferă protecție testată în timp și servește ca o ancoră de stabilitate independentă. Oferta sa limitată și independența față de ciclurile politice fac din acesta un instrument ideal pentru diversificarea rezervelor. Deoarece băncile centrale stochează aur ca o garanție modernă împotriva incertitudinii, investitorii obișnuiți ar trebui, de asemenea, să ia în considerare includerea acestuia în portofoliile lor. Nu doar pentru profit potențial, ci, mai important, pentru stabilitate în vremuri tulburi. Aurul reprezintă întoarcerea la certitudinea de care are nevoie lumea.
Monedele fiduciare versus caracterul fizic al aurului
În primul nostru articol (Aurul depășește euro: lumea are o nouă rezervă numărul doi!), am subliniat o schimbare majoră în structura rezervelor globale - aurul a întrecut euro, devenind al doilea cel mai important activ de rezervă din lume, după dolarul american.
Această schimbare nu a venit peste noapte. Ea reflectă tendințele pe termen lung: tensiunile geopolitice, presiunile inflaționiste și creșterea datoriei globale. De aceea continuăm această mini-serie. În această a doua parte, analizăm diferențele cheie dintre aur și așa-numitele monede fiduciare și de ce băncile centrale se îndreaptă din ce în ce mai mult spre aur ca ancoră pentru rezervele lor.
Monedele fiduciare: instrumente de încredere, nu de certitudine!
Monedele fiduciare (cum ar fi dolarul american, euro sau yuanul chinez) se bazează în întregime pe încrederea în emitentul lor, respectiv statul sau banca centrală a acestora. Acestea nu sunt susținute de nicio valoare intrinsecă, de bunuri de consum. Când guvernele se confruntă cu datorii tot mai mari, deficite fiscale și presiuni geopolitice, această încredere devine fragilă. Și, atunci când oferta de bani este extinsă fără suport real, aceste monede își pierd rapid stabilitatea.
Oferta globală de bani în timp

Uitați-vă la creșterea ofertei de bani din ultimii ani - sume mari de bani nou creați, fără susținere reală. Consecința naturală este inflația, deprecierea monedei și pierderea puterii de cumpărare.
De la sfârșitul standardului de aur în 1971, dolarul a pierdut aproximativ 85% din valoarea sa. Europa se confruntă cu inflație și presiuni bugetare sporite. Cota euro în rezervele globale oficiale a scăzut lent, până la doar 16% în 2024. Datoria globală se ridică acum la peste 324 de trilioane USD, din care aproximativ 30% este datoria structurală. Această povară crescândă a datoriei subminează încrederea în monedele fiduciare, sporind atractivitatea aurului ca „refugiu sigur”.
Aurul reprezintă o clasă unică
Aurul nu este un activ construit pe promisiuni sau încredere în instituții. Spre deosebire de monedele fiduciare, pe care băncile centrale le pot extinde fără limită, oferta de aur este limitată fizic, rezervele globale crescând cu doar 1,4% până la 2,2% pe an.
Aurul nu este legat de nicio țară sau sistem politic și nu prezintă niciun risc de contraparte. Valoarea sa nu depinde de solvabilitatea unui stat sau a unei instituții.
Este acceptat la nivel global, testat în timp și și-a păstrat valoarea în perioade de război, reforme monetare și crize financiare.
De aceea, băncile centrale de astăzi nu mai văd aurul ca o relicvă a trecutului, ci ca pe un instrument modern de salvgardare a stabilității monetare. Aurul a devenit o piatră de temelie a diversificării rezervelor: universală, supranațională și independentă de ciclurile politice.
Încrederea se schimbă
Potrivit datelor BCE și Financial Times din 2024:
- Aurul reprezintă acum 20% din rezervele valutare globale, depășind euro, care a scăzut sub 17%.
- Băncile centrale au cumpărat mai mult de 1.000 de tone de aur în 2024, fiind al treilea an record la rând.
- Rezervele oficiale totale de aur au crescut la peste 36.000 de tone, cel mai înalt nivel după epoca Bretton Woods.
- Astăzi, unul din cinci dolari de rezervă este susținut de aur.
Aceste cifre vorbesc de la sine: aurul nu mai este o alternativă, este o întoarcere la certitudine!
Recunoscând că monedele fiduciare sunt vulnerabile în vremuri de criză, băncile centrale canalizează o parte din rezervele lor în aur, un activ care a rezistat la războaie, prăbușirea imperiilor și reforme monetare.
Aurul își revendică statutul. Nu numai că este un refugiu sigur, dar devine rapid și piatra de temelie a unei noi politici de rezervă. Deținerea lui acum înseamnă asigurarea viitorului.
Acesta este motivul pentru care investitorii individuali ar trebui să ia în considerare, de asemenea, aurul fizic ca parte a fundației lor financiare. Nu doar pentru câștig, ci și pentru stabilitate, așa cum fac băncile centrale în prezent.




