Oliver sugerează că aurul ar putea ajunge chiar la 12.000 USD pe uncie.

„De-a lungul istoriei, piețele au forțat băncile centrale să mențină rezervele de aur între o treime și jumătate din soldurile lor, ceea ce înseamnă un preț între 8.395 USD și 12.595 USD pe uncie”, a spus acesta.

Aceasta nu este o previziune pe termen scurt sau o țintă specifică în timp. Este o reflecție macroeconomică înrădăcinată în paralele istorice clare, respectiv ponderea ocupată de aur în rezerve în perioadele de disciplină monetară mai strictă.

La IBIS InGold, punctul cheie nu este suma de 12.000 USD din titlu. Ceea ce contează este dezbaterea despre o schimbare de paradigmă.

În ultimii ani, am observat:

• creșterea datoriei suverane;
• achiziții sistematice de aur ale băncilor centrale;
• diversificarea rezervelor separat de dolarul american.

Directorul nostru de vânzări, Filip Horáček, este de acord în special cu opinia că rolul aurului evoluează treptat de la o „acoperire în caz de criză” la o componentă strategică a rezervei într-un mediu de incertitudine macroeconomică sporită.

„Aurul nu mai servește doar ca un adaos la portofoliu. Principiile diversificării se schimbă. În loc să acționeze doar ca un ghid în vremuri tulburi, aurul devine un activ de bază stabil în portofoliu.”

Acest lucru nu înseamnă că piața trebuie să atingă - sau că va atinge - niveluri extreme. Dar înseamnă că proporția de aur din rezerve și portofolii este din nou sub lupă. Dintr-o perspectivă strategică pe termen lung, acest lucru este mai semnificativ decât orice suma din titlu. Fiecare investitor trebuie să ia în considerare deținerea de aur fizic ca parte a fundației sale financiare personale.